Mimmo Jodice, Elena, 1966
Brucia il prato nel sonno. Dalle ciglia dei giunchi
s’allontanano lacrime di fuoco:
le lucciole.
Tra disegni di nubi, sulla costa
s’alza la luna.
Mani autunnali allunga su di te la mia notte
e nel cuore il sorriso ti porto dalla spuma
lucente delle verdi lucciole.
La tua bocca è uva diaccia.
Solo l’orlo sottile della luna
sarebbe così freddo
— se potessi baciarlo —
come le labbra tue.
Mi sei vicina.
Nel buio sento un palpito di palpebre.
Lucian Blaga
(Traduzione di Sauro Albisani)
da “I poemi della luce”, Garzanti Editore, 1989
∗∗∗
Înfrigurare
Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strîng lacrimi de văpaie:
licurici.
Pe coastă-n vreji de nouri
creşte luna.
Mîni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
şi din spuma de lumin a licuricilor verzui
ţi-adun în inimă surîsul.
Gura ta e strugure-ngheţat.
Numai marginea subţire-a lunii
ar mai fi aşa de rece
— de-aş putea să i-o sărut —
ca buza ta.
Îmi eşti aproape.
Prin noapte simt o pîlpîire de pleoape.
Lucian Blaga
da “Păşii profetului”, Editura institutului de arte grafice „Ardealul“, Cluj, 1920
